” Văzusem că Suveica mai vizitase acest colț de lume, insă nu a ajunsese încă la Geneva și nici la Val Thorens, cel mai mare domeniu schiabil din lume (știam că-i place să schieze și că avusese deja o experiență în acest sens). Am introdus-o colegilor pe doamna Suveică, le-am spus povestea și toți asteptau cu nerăbdare primele poze și verdictul: învață sau nu Suveica să schieze?
Am plecat la drum cu mașina spre Oradea, ne-am luat prietenii și mai departe am zburat de la Budapesta la Geneva, unde am rămas o zi pentru a vedea cum e acest oraș despre care auzisem că ar fi unul dintre cele mai scumpe din lume. Suveica și-a ocupat frumos locul în geantă și am luat-o la pas prin oraș… Geneva este mărginită de Lacul Leman sau Geneva, cel mai mare lac natural din Europa de Vest și totodată cel mare lac alpin, cu o suprafață de 581 km pătrați. Granița dintre Elveția și Franța trece prin mijlocul lacului, înconjurat de castele, sate sau orașe, mai noi sau mai vechi, care se oglindesc în apele lui limpezi. Jetul de apă, simbolul orașului, ne-a atras ca un magnet, așa că ne-am luat bilete pentru câteva plimbări pe lac. Suveica și-a dorit să fie pozată așa că i-am făcut pe plac. Și cum să nu vrea, când arcul făcut de jetul de apă avea aceași formă ca ea? Cred că s-au plăcut imediat, pentru că după primele fotografii am remarcat și un curcubeu… Să fi fost dragoste la prima vedere?
Ne-am plimbat apoi pe străzile centrale, care abundă în magazine și reclame ale celor mai renumite mărci de ceasuri elvețiene: Rolex, Hublot, Philipe Patek, etc. Oraș cosmopolit, locuit în proporție de aproape 50% de străini, unde mai multe organizații internaționale îți au sediul, ne-a dat impresia că aici oamenii sunt mai domoli și că totul funcționează cu precizia unui ceas… Între atâtea obiecte de lux, m-am văzut obligată să port Suveica la mână, pe post de brațară. De lemn, frumoasă, de-a noastră, din România.
A doua zi am plecat către destinația finală: Val Thorens, din Les Trois Vallees, cel mai mare domeniu schiabil din lume, cu peste 600 km de pârtii, aflat la 2 ore de Geneva, din departamentul Savoie (sau Savoia), Franța. Și totusi, am mai făcut o oprire, în orașul Annecy, prefectura departamentului Haute-Savoie. Suveica a ieșit iarăși din geantă și a alergat grăbită să se oglindească în apele unui alt lac de aceasta dată…
Ajungem, în sfârșit, în Val Thorens, la 2300 m. Ne închiriem schiurile și așteptăm cu nerăbdare. Suveica s-a împrietenit de îndată cu Andrei, clasa a2a și cu Vlad, clasa a4a, schiori neînfricați (spre deosebire de subsemnata) și care abia așteptau să povesteasca colegilor despre faptul că au cunoscut Suveica cea călătoare. Lumi, o alta prietenă știa de Suveică pentru că alți prieteni de-ai ei au plimbat-o prin Europa (lumea e mică pentru o Suveică atât de mare deja) Astfel au urmat 6 zile, în care am ajuns la altitudini de 3300m, am schiat până în stațiunile învecinate (Meribel sau Courchevel) ne-am grăbit spre telescaune, ca nu cumva să rămânem pe partea cealaltă a muntelui, ne-am încercat puterile pe pârtii negre sau în afara pârtiilor, pe zăpada afânată și am dansat la Folie Douce, un apres-ski aflat pe pârtie, unde vin DJ renumiți, iar spre finalul zilei, de la ora 15:30 atmosfera devine incendiară. Și tot așa, pe ritmuri de vacanță. O vacanță diferită de cea petrecută de Suveică pe dealul din spatele grădinii casei în care a viețuit când era tânără” Cătălina Vlădescu
