Mihai e din Galaţi. Lucrează pe un şantier naval din China de mai bine de 20 de luni. A hotarât să ia Suveica cu el ca să îi descopere una dintre cele mai vechi culturi şi civilizaţii ale lumii, cu bunele şi relele ei, dar şi să îi povestească unui român, prieten, care vrea să rămână pentru totdeauna în Asia, despre ce înseamnă România, valorile, firescul, frumosul şi rânduiala ei! Nu vrea să îl convingă de nimic, vrea doar să îi aducă aminte… Contrastul dintre bogăția şi sărăcia, atât materială cât şi spirituală, sunt primele lucruri pe care le descoperă zilele acestea suveica la SHANGHAI.
„După cum ti-am spus, pe aici e mai greu cu netul, aşa că nu o să pot trimite experienţele noastre de călătorie prin China în timp real. Vestea bună este că Suveica i-a trezit colegului meu dorul de casă. I-am adus salam de Sibiu, brânză bună şi piept de pui de ţară, pâine şi prăjituri. Suveica şi cartea cu poveşti româneşti am pus-o în valiza cu mâncare… A fost un soi de artilerie grea cu care l-am atacat şi, iată, a dat roade! Şi-a dat seama că nu o să se poată acomoda niciodată cu orezul, ciorbele triste şi îndărătnicia chinezilor. Şi asta după ce Suveica i-a amintit de rostul şi rânduiala românilor, în esenţa lor. Aşa că, suntem pe drumul cel bun… Ne-au ajutat să-l influențăm și ultimele știri: poluare majoră a aerului în nordul Chinei, 5 zile la rând. În Beijing, de exemplu, masca de gaze se pare că va deveni, foarte curând, ceva comun…”
” După cum ai să înţelegi din fotografii, China este un amestec de nou şi vechi, destul de derutant. Văzut aşa, la suprafaţă, oraşul chinezesc arată bine: multă verdeaţă, drumuri bune, poduri, clădiri frumoase pe dinafară, transport public bine pus la punct. Din păcate, dacă te apropii, ai să constaţi că totul e ieftin, fără suflet, murdar, dezordonat, fără temelie. Chiar dacă sunt destul de neglijenţi si needucaţi, pe străzile principale e destul de curat: coşuri de gunoi din 20 în 20 de metri, toalete publice destul de curate, cam din 500 în 500 de metri, mulţi lucrători la salubritate. Pe străduţele laterale situaţia se schimbă: mizerie, gunoaie, vechituri aruncate la întâmplare. Chinezii de rând au scutere electrice sau biciclete. Majoritatea au câte o mică afacere: un chioşc, o dugheană, ba vând mâncare, ba fleacuri, ba unelte. Sunt comercianţi înăscuţi, ce să mai vorbim, vând orice. Se claxonează în draci, se vorbeşte tare, nu se respectă regulile de circulaţie. Datul din coate e sport naţional. Bătrânii fac sport în parcuri, dansează, practică tai chi, se plimbă, aleargă. Ăsta e un lucru de admirat la ei. Se bea ceai, se fumează şi se joacă mahjong, sau diferite jocuri de cărţi. Nu prea le arde de muncă, le plac discuţiile, băutura şi voia bună. Acum pătura de mijloc a făcut credite şi cu toţii au maşină, apartament sau casă (pe teren concesionat de la stat) şi toate cele necesare vieţii. Tot pătura de mijloc merge în excursii prin Europa, Korea sau Japonia, imediat cum are ocazia. Cei mai bogaţi îşi trimit odraslele în America, Australia, Europa, la studii. Unii rămân acolo şi îşi deschid afaceri, alţii se întorc şi devin noii lideri ai Chinei. Nu poţi fi bogat aici dacă nu eşti în partid, dacă nu ai pile, dacă nu eşti şmecher şi dacă nu ştii să te descurci şi să profiţi de cei neştiutori. Săracii sunt exploataţi ca peste tot în lume. Vin de la mii de kilometri să lucreze în Shanghai şi acceptă condiţiile cele mai grele de muncă şi salariile cele mai mici, dar supravieţuiesc, că mâncare e ieftină, la fel şi îmbrăcămintea, ba chiar mai şi trimit ceva la familiile rămase în satele natale.”
” La un moment dat am surprins momentul în care erau aduse câteva maşini de cusut destul de vechi, pentru încropirea unui atelier de croitorie! Unul dintre cele mai comune lucruri de pe aici. Nu degeaba pare că toate hainele din lume poartă etichetă made in China. Suveica s-a împrietenit cu un mic întreprininzător chinez, care se relaxa cu bilele arhicunoscute… A fost amabil. Nu toţi sunt aşa, chiar dimpotrivă”
Cam așa arată vechiul Pu Xi pe străduțele lăturalnice: ganguri, cămăruțe, mizerie, oameni sărmani, vânzători de tot felul și mici dughene unde se repară obiecte. Un fel de bazar-talcioc-depozit. Uscatul hainelor se face în smogul și mirosul îmbătător al străzii.
Yu Yuan Garden este o renumită grădină chinezească din Orașul Vechi din Shanghai. Un loc în care întâlnești specificul local în toată puterea cuvântului. Aici se află și fosta dregătorie a Shanghaiului. În mijloc se află o piatră de temelie a Beijingului, pentru a reaminti shanghainezilor rebeli despre suveranintatea Beijingului. Chinezii se uitau curioși cum făceam poze Suveicii. Meseria numărul unu a lor este să fie curioși, chiar nepoliticos de curioși și indiscreți uneori, dar o să încerc să mă axez pe calități, căci au și destule calități. De exemplu sunt comercianți înnăscuți, le place să negocieze, să dezbată. Sunt buni manufacturieri, migăloși și îndemânatici. Altă sursă de venit este turismul și nu neapărat din cauza străinilor, au mulți turiști de-ai lor care vin să vadă Shanghaiul sau Beijingul, precum și alte locuri faimoase, cum ar fi Marele Zid Chinezesc.
„Cam asta a fost plimbarea mea cu Suveica în Shanghai, un oraș enorm cu foarte multe particularități ce merită descoperite. Sunt multe de văzut în lumea asta, nu le putem cuprinde pe toate. De aceea cred că e important să împărtășim între noi emoţiile de călătorie. Cu bine, Mihai.”