” După așteptări îndelungi, vine în sfârșit data plecării spre Dusseldorf. Michale Buble ne așteapta cu un concert fabulos. Cu Suveica pitită printre haine, ajungem în Koln, unde ne-au întâmpinat gazdele, Valentina și Flavius. Tot în aeroport îi cunoaștem și pe ceilalti fani Buble, care aveau să stea cu noi. Așa am făcut o gașcă de opt. Prima zi am petrecut-o în Koln. Am văzut Dom-ul (cică al doilea ca mărime din Europa. Dacă m-au mințit ei, vă mint și eu pe voi) O masă bună și o plimbare prin centru a fost tot ce ne trebuia să ne obosească. Seara am plecat spre Dusseldorf, unde am început să facem planul pentru a doua zi: mergem la Amsterdam. De unde! Ne-am trezit toți pe la amiază și am amânat pentru încă o zi plecarea. Astfel am ajuns să colindăm străzile Dusseldorf-ului. Suveica a văzut Alstad-ul (centrul vechi), Rinul, clădirile de birouri cu forme ciudate și a jucat golf. În altă zi am dus suveica să vadă Dusseldorful din turnul televiziunii. Am ajuns chiar la apus și imaginea e greu de descris… După o altă noapte lungă de… planificări, am reușit să ne trezim și să mergem în Amsterdam. Știam că Suveica a mai fost acolo dar, după cum am descoperit, în Amsterdam vrei să te întorci iar și iar. Așa că am luat-o la pas printre oameni „relaxați”, biciclete și canale. Ne-am tras în poze, am intrat în coffe shop-uri, am mâncat o shaworma (doar suntem români) și bineînțeles am am ajuns în Red Light District. Femei frumoase, urâte, grase, slabe, tinere, bătrâne, albe, negre… toate cu un singur scop: să ne atragă în camera obscură din spatele cortinei. N-au reușit, dar efectul vizual a fost maxim. Ne-a plăcut tare mult Amsterdamul și sigur o să ne întoarcem! A venit, în sfârșit, marea zi a concertului și am plecat spre Kopi Arena, în Oberhausen. Într-o arenă doar pentru concerte, ne aștepta un super concert. În deschidere au cântat cei de la Naturally 7 ( incredibil ce pot face băieții ăia). Dupa vreo 45 min de muzică vine o pauză de 15 min și începe: Cry me a river… sala se dezlănțuie! Nu știu la câte concerte a fost Suveica, dar la ăsta sigur i-a plăcut. Omul ăla știe să facă spectacol. E o combinație între muzică bună și stand-up comedy. Nu ai cum să te plictisești. Finalul a fost genial, ne-a cântat câteva versuri fără microfon (acustica era incredibil de bună). A fost o vacanță de neuitat. Acum aștept telefonul care să mă anunțe următoarea ei destinație. Valentina, Flavius, Andreea, Alexandru, Alina, Roxana, Cristiana & me – am contribuit si noi, cu drag, la împlinirea dorinței Mamei Ruţa.” Răzvan Cișmigiu
