Finalul lui 2010 și începutul lui 2011 prinde bucățica românească de lemn din Țara Făgărașului, care a plecat să colinde mândră mapamondul, pe un alt continent, la capătul lumii… Povestea acestei călătorii făcute împreună cu Elis Ancuța, a venit tocmai cu vaporul și a bătut ceva cale până la noi: Piatra-Neamț Romania; Warburg Germania; Roma Italia; Brisbane Australia; Wellington Noua Zeealandă. Partea interesantă a acestei călătorii este că, la final, Elis a participat cu o prezentare a poveștii Suveicii la „Festivalul Scriitorilor din Brisbane, care a adună anual, cele mai frumoase povești din toată lumea.
„ Azi m-am despărțit de Suveica mea dragă, cu care am petrecut 5 luni pline cu de toate. Emoții, tristeți, bucurii, întâlniri cu oameni cunoscuți dar și necunoscuți, toate le-am trăit din plin, împreună. Am petrecut strașnic de Hallowen, Crăciun și Anul Nou. Marea noastră aventură, a început la mine acasă, în Piatra-Neamt, unde, cea mai bună prietenă a mea, Claudia, a preluat Suveica de la Romina Ardelean, abia sosită din frumoasa și misterioasa Thailanda. Când am avut-o în sfârșit, am început cu câteva petreceri alături de prietenii mei din Piatra-Neamț, Iași și București, apoi am plecat din țară și primul popas l-am facut în Germania, la Warburg, unde am momentan rezidența. După ce i-am făcut cunoștință Suveicii și cu prietenii mei din Germania și câteva locuri emblematice de aici, am decis să dăm o fugă până în Italia, înainte de a pleca în marea călătorie la capătul pământului. Mi-a spus că Italia: are multă istorie și cafea bună. Apoi, sătule de bătut străzile și cafenelele Romei, ne-am hotărât să ne facem iar bagajele, de data asta pentru un timp mai îndelungat. I-am spus Suveicii că o să fie un drum lung și obositor, dar mi-a răspuns că nu-i pasă, ca doar a cutreierat lumea și este obișnuită. Am plecat pe 7 octombrie 2010 din Roma și am ajuns în Brisbane Australia pe 9 octombrie 2010 dimineața. De fapt sunt doar 27 de ore de zbor cu tot cu escale, dar aici intervine și diferenta de fus orar (8 ore înaintea României) și de aceea părea că am călatorit aproape 3 zile. Odată ajunse aici ne-am tras sufletul vreo 2 săptămâni, după care am plecat în Noua Zeelandă, unde am avut parte de o vacanță de vis. Tot ce am văzut și am făcut noi acolo rămâne în amintirea noastră pentru totdeauna. Nici cele mai bune fotografii nu pot să redea frumusețea acestei țări și cât de bine ne-am simțit acolo. Suveica a avut foarte mare lipici, și-a făcut prieteni peste tot și de toate rasele. A fost minunat și ne propusesem să ne întoarcem în 2011, la campionatul mondial de rugby, când va juca România.
Ne-am întors în Brisbane, unde am continuat aventura noastră. Am vizitat orașul și împrejurimile lui, am văzut locuri minunate care astăzi nu mai sunt din cauza inundațiilor… Da, Suveica a văzut și asta din păcate, dar ei tot nu i-a fost frică, doar s-a plâns de prea multă umezeală în atmosferă. După ce s-au oprit ploile, am lăsat-o vreo 2 zile la soare…
Înainte ca nefericitul eveniment (inundațiile) să se întâmple, eu și Suveica am fost în Perth, un oraș situat la vreo 3000 km distanță de Brisbane, unde locuiesc cele mai dragi verișoare, pe care nu le văzusem de vreo 15 ani. Acolo am petrecut cel mai minunat Crăciun, unde eu și Suveica am avut norocul să prindem cele mai frumoase apusuri de soare în oceanul Indian. Moșul, i-a adus Suveicii un breloc in formă de cangur și un bumerang să nu uite că a fost și prin Australia. Timp de o săptămână, cât a durat perioada Crăciunului, am fost din casă în casă la familii de români care locuiesc în Australia de mai bine de 20 de ani. Am fost cu colindul și am fost așteptate cu sufletul la gură, să le mai povestim ce mai este prin România lor, care acum nu mai există pentru ei decât în suflet. Le-am povestit numai de bine și despre oamenii minunați care rezistă acasă în ciuda situației prin care trece țara. După mai multe povești despre una și despre alta, am trecut la petrecăreala care s-a lăsat cu multe BBQ (un fel de grătar la noi), multe beri și cu multă baie în piscină. „Asta da viață!”, a exclamat Suveica.
Când ne-am trezit din mahmureală am spus că este cazul să ne dezintoxicăm și să căutăm un loc în natură în care să ne odihnim un pic oasele. Și uite așa am ajuns noi într-o pădure ( Valley of the giants) din Pamberton, unde copacii numiți „karri tree” sunt roșii. Acolo ne-a plăcut ceva în mod deosebit: o punte de metal ( The Tree Top Walk) cocoțată în vârful copacilor, de pe care puteai să cuprinzi dintr-o privire toată pădurea de copaci uriași și roșii. Am plecat de acolo minunându-ne de frumusețile de pe pământul ăsta mare. Și pentru că ne-a plăcut atât de mult în pădurea cu copaci roșii, am hotărât să rămânem de Anul Nou acolo. În fiecare dimineață, în timp ce ne savuram cafeaua, veneau niște papagali (parrots) și niște păsări nostime (kookaburra), care scoteau niște sunete ciudate, să mănânce firmituri de pâine din mâna ta. Erau o nebunie să-i vezi cum vin și se așează pe brațul tău să-ți ciugulească din palmă. Nu se exagerează deloc când unele locuri sunt catalogate a fi adevărate Paradisuri terestre. Acesta e unul dintre ele.
Când a venit și ultima zi din an, fiind în pădure, nu prea am avut chef să ne împopoțonăm, așa că s-a decis să petrecem Revelionul în pijamale pe terasa cabanei. Am încins o petrecere așa cum se cuvine și așa cum știu românii să o facă. Și australienii sunt petrecăreți, numai că după vreo câteva beri engleza lor se pierde undeva pe drum, lăsând loc unui limbaj greu de priceput.
Întoarcerea noastră acasă a fost destul de tristă, dar eram animate de gândul că o să petrecem Sfintele Sărbători de Paști în Sydney. Însă bucuria noastră a fost de scurtă durată pentru că și alți iubitori ai Suveicii, dornici să-i ducă povestea mai departe, au solicitat-o. Suveica a fost ca o soră și prietenă bună pentru mine, parte din familia mea, dar am înțeles că are drumul ei în viață și in lume și am lăsat-o să plece! Îi doresc să nu rămână loc pe pământul ăsta unde ea să nu fi fost! Și îmi doresc să ne revedem.” Elis
UPDATE:
Atât de dragă i-a fost Suveica încât, ulterior, românca noastră mândră, a participat cu povestea Suveicii la Festivalul Scriitorilor din Brisbane, reprezentând, cu mare succes, Romania! Festivalul a ținut 4 zile și a reunit cele mai frumoase povești de pe toată planeta. Povestea Suveicii a fost cerută să fie prezentată de două ori. Singura poveste pe care publicul a vrut să o reasculte.
