” O suveică antică din Țara Făgărașului colindă de câtva timp printre meridiane, unindu-le cu un fir nevăzut. E Suveica mamei Ruța din Mândra. Am fost onorată să fiu și eu, pentru o vreme, gazda Suveicii plecate din ținutul de baștină al mamei mele. Mai ales că bunica mea maternă, mama Maria din Vad, comuna Șercaia, țesuse și ea la vremea ei valuri de covoare, cuverturi și tot felul de alte pânzeturi minunate. Nu-mi mai amintesc suveicile ei, doar războiul ei de țesut, care mă fascina teribil. Ținând în mâini Suveica mamei Ruța, m-am simțit legată prin același fir nevăzut de formidabila ghildă a țesătoarelor Țării Făgărașului, și am realizat că firul acela fusese mereu acolo, un adevărat fir călăuzitor, care țesea în spiritul meu o tapiserie fabuloasă, ale cărei detalii abia acum începeau să se reveleze.
Mai întâi am dus suveica la castelul Wesselényi din Jibou, orășelul meu natal, unde m-am aflat pentru câteva zile în august. Fostul parc al unui dintre cele mai frumoase castele renascentiste ale Transilvaniei adăpostește din 1968 Grădina Botanică “Vasile Fati” și Centrul de Cercetări Biologice. Apoi, cu Suveica în geantă, ca un inconfundabil semn de identitate, am revenit în metropola pe care de câțiva ani am norocul să o numesc acasă: New York! Și iată Suveica mamei Ruță bucurându-se împreună cu mine de priveliștile ultraurbane ale megalopolisului coastei de Est americane: privind spre Manhattan de pe malul drept al Hudsonului și din Liberty Park spre Statuia Libertății, sau de o plimbare prin Central Park.
Urmăriți, în continuare, călătoria neobositei Suveici, care poartă așa cum știe ea mai bine o scânteie din spiritul neobosit al mamei Ruța, întărind urzeala atât de încercată a lumii… ” Alina Sora Țărmu
