„România m-a fascinat mereu prin tezaurul ei cultural și natural. Oriunde m-au dus pașii, în colțuri depărtate din lume, sau poate doar pe potecile Obcinilor Bucovinei, am savurat părți din România în felul meu. Uneori cu o ie, alteori cu mâncare tradițională, o bucată din tricolor atârnat de rucsac, sau pur si simplu un gând autentic de recunostință că sunt o mlădiță plantată cu drag pe aceste tărâmuri pline de sens și de credință. Povestea Suveicei Mamei Ruța o urmăresc de mulți ani, iar dorința de a o avea într-una din călătoriile mele s-a materializat în această vară. Destinația: nordul Indiei, zona Ladack. Un loc în care nu domnește doar cultura indiană, ci și cea pakistaneză, dar și cea tibetană. Trei culturi diferite, însă care și-au găsit drum comun în această zonă. Acum, frânturi din povestea suveicei au ajuns și aici, oamenii recunoscând în tradițiile lor unelte asemănătoare de țesut. Timp de 14 zile, dintre care 5 prin cătunele ascunse bine în inima munților uscați și pietroși, am avut pe rucsac acest simbol al României, unul care a adus zâmbete pe chip, sentimente de apartenență, de mândrie și rememorare a unor amintiri de demult. Suveica e din Mândra, îar eu mi-s mândră că am călătorit împreună, scriind astfel o filă nouă în povestea ei, acolo, în cea mai arida zonă a Indiei, Ladack.”
„Am luat Suveica cu mine deși am mers doar câteva zile în interes de serviciu. Am prins târgul de Crăciun din Berlin, ediția 2019, i-am prezentat biserica Keiser Willhem, apoi am mers la Heidelberg. Ne-am plimbat pe Haupstrasse și la Biserica Spiritul Sfânt (Heiliggeistkirche), apoi pe fundal se vede celebrul castel din Heidelberg, unul dintre cele mai vizitate castele din Baden-Württemberg.” Adina Crișan
Suveica a însoțit-o, câteva zile, pe Andreea Tănăsescu, fondatoare comunității La Blouse Roumaine. Andreea documentează un material despre Suveică ce va apărea în prima revistă a comunității! Avem și un soi de motto de călătorie ” Transformăm tragedia dispariției în bucuria regenerării!”Prima călătorie împreună au făcut-o la Parlamentul European, ca membre ale delegației care dezbate viitorul artizanilor și meșteșugarilor români în Europa. Într-o companie onorantă, alături de artizani, de manageri culturali, de cercetători, reprezentanți ai celor mai prestigioase instituții și organizații aflate în slujba patrimoniului cultural național. Apoi au ajuns la Washington, tot în interes de serviciu, cu referire directă la patrimoniu cultural local: ” Nu stiu dacă eu am adus-o sau ea m-a adus pe mine aici. In engleză i se spune shuttle. Te transportă în țesătura magică a lumii.” Andreea
” Mi-au plăcut întotdeauna poveștile cu femei puternice (încăpățânate), iar Mama Ruță nu face excepție. Povestea ei a fost spusă pe tot mapamondul și continuă să fie transmisă mai departe cu ajutorul călăuzelor care îi poartă Suveica de aproape 10 ani în călătorii fantastice. Suveica
m-a găsit anul acesta. Nimic întâmplător având în vedere nevoia mea de a scrie o nouă poveste pe o pânză la fel de nouă. Sunt într-o călătorie de trei săptămâni în Argentina, doar eu și cu ea.
Suveica, spre deosebire de mine, nu este la prima ei vizită în această țară sud-americană. Cu peste 1 milion de kilometri la activ, Suveica Mamei Ruța a făcut deja turul complet al lumii. Dar, cu răbdare multă, mi-a dat și mie ocazia să-i fiu călăuză, iar eu i-am propus o călătorie în care să ne pierdem amândouă prin Buenos Aires. Fără plan, fără listă de bifat, fără căutări de sine și fără așteptări.
Argentina este la capătul lumii mele. În afară de banalități despre tango, Eva Peron și Patagonia, nu pot să spun că am cu ce să mă laud. Dar, ferice de cel care habar n-are, pentru că acela se va minuna de toate. Așa că fără prejudecăți, iată ce am descoperit. O țară măcinată de tensiuni și cu datorii mari, un peso care se devalorizează în fiecare zi (cu aceeași disperare ca leu nostru în 2008), proteste masive împotriva unui guvern conservator. Mii de oameni s-au adunat astăzi în stradă pentru a denunța lipsa finanțării educației. Educație gratuită și de calitate, iată ceea ce România ar numi oximoron. Majoritatea femeilor poartă eșarfa verde în semn de susținere a unei legi pro alegere. Te-ai aștepta ca cei mai mari fani ai lui Papa Francisc să fie argentinienii. Nimic mai straniu pentru mine să aflu că Biserica Catolică de aici este mult prea conservatoare pentru a accepta opiniile acestuia. De altfel, venirea mea a coincis cu un ”priveghi continuu” pentru că legea privind avorturile nu a trecut de parlament. Buenos Aires este împânzit de mesaje pro alegere, dar ca întotdeauna, nu este suficient ca marile orașe să fie progresiste. Un oraș ambițios, organizat impecabil, precum New Yorkul, străduțe trase cu liniarul, semnalizate excelent, spații verzi și linii separate pentru autobuze, Buenos Aires este atât de ușor de înțeles.
Pe broșura de prezentare a teatrului Colon scrie: ”Există realități care par de domeniul ficțiunii și ficțiune care pare atât de reală. Apoi sunt lucrurile incredibile”. Pentru că nu am avut nici un plan de bifat sau muzee de văzut, mi-a fost ușor să intru și să pun întrebarea: Aveți orice bilete la orice spectacol? Nu știu de ce nu fac asta și acasă în Cluj, dar aici mi s-a părut atât de firesc. Iar răspunsul a fost pe măsură: filarmonica Buenos Aires (THE filarmonica) are repetiție cu public și este gratuit. Incredibil!
Profesoara mea de tango spune că sunt un talent natural (o bănui că spune asta tuturor). Îmi place că nu trebuie să îmi mișc șoldurile, dar trebuie să ascult cu strictețe instrucțiunile date de bărbat. Doar el știe încotro mergem, iar eu trebuie să ghicesc intențiile acestuia și să mă conformez. Mă lupt cu feminismul mai mult decât cu picioarele mele.
Chiar și fără un plan, eram convinsă că o să vreau să ies din capitală cât de repede. Dar Buenos Aires are un efect straniu asupra mea. În fiecare zi plănuiesc să plec și în fiecare zi descopăr că mai am ceva de făcut/văzut aici. Sper să mă desprind măcar în ultima săptămână. Suveica se vrea plimbată, iar eu o țin pe loc. Până atunci vă las în ritm de milonga.”
Suveica a sărbătorit Centenarul printr-o predare de ștafetă originală, în cadrul unei șezători cu 100 de femei, 100 de pânze și 100 de povești! A venit din Argentina, a preluat-o nepoata Mamei Ruța, Alina Zară Prunean și a predat-o următoarei călăuze, Anamaria Gherman, din Sălaj, care o va duce la New York, a doua ei casă, pentru că acolo locuiesc surorile ei! Și apoi am stat la o poveste cu globe-trotter-ul Mirel Magop.
Anamaria Gherman – New York: ” Am plecat la drum cu câteva zile înainte de Crăciunul lui 2018. Cu ceva emoții, recunosc! În Ajun am dus-o la colindat în Times Square, alături de oameni veniți din toate colțurile lumii, Uniti în Diversitate. I-am arătat New York-ul la pas, cu metroul, cu trenul, în Lumină și Întuneric. Am coborât până în Piața Libertății, să vadă că se poate, că împreună putem reconstrui ce alții au distrus. Întâlnirea cu Brâncuși, de la MoMA (Muzeul de Artă Modernă ), i-a potolit Dorul. Coloana Infinitului, Măiastra, Domnișoara Pogany, Păsările din Văzduh, Cocoșul, Socrates, Negresa Blondă, Peștele, toate i-au vorbit în dulcele grai românesc. O bucată din România de Acasă a fost la New York, și i-am promis că ne vom întoarce.”
